luni, 25 aprilie 2011

Cozonac monti/Easter cake monti


Acum ceva timp incepusem sa tin regimul Montignac. Din varii motive nu am mai reusit. Pana la urma am primit sfaturi sa tin o anumita dieta, dar pentru ca imi plac retetele monti, incerc sa prepar din cand in cand din ele, adaugand sau scotand unele ingrediente.
De acest Paste am hotarat sa imi fac si eu cozonac dar cum spuneam, am facut unul monti. Acum...ca este sau nu suta la suta...sa-mi fie cu iertare. Nu o sa-l repet pana la Craciun, deci unele "scapari" se iarta. De mine, nu de catre "prietenul " meu cantarul. Dar bicicleta ma asteapta cuminte intr-un colt si ma imbie in fiecare seara sa o bag in seama. Am zis sa iau o pauza de sarbatori si apoi sa recuperez in forta. Chiar imi lipseste amica mea...ce chestie, acum ceva timp nici nu m-as fi gandit sa-mi cumpar una caci ma gandeam ca o s-o folosesc asa cum am mai auzit, pe post de mobilier sau pe post calorifer, in caz ca nu mi s-au uscat rufele. Lol! (cat urasc cuvantul asta...oare de ce il folosesc, nici eu nu stiu).
Revenind...ideea de baza este luata de aici: http://www.culinar.ro/forum/continut/Dieta-Montignac/17295/Reteta-Montignac-Cozonac/

Am respectat in mare, cu mici exceptii: faina integrala a fost de secara, am folosit nuca de cocos si rahat (bomba calorica, stiu...dar o data pe an...merge....nu?) si seminte de susan. Ce voi face data viitoare cand il voi face, adica de Craciun? Voi folosi faina integrala de grau (cea de secara era pantru paine si cred ca din aceasta cauza nu mi-a crescut aluatul foarte mult)

, voi elimina rahatul (ce urat suna :D) si in loc de cacao voi folosi pudra de roscove sau carob).
A iesit un pic cam...tasat, dar imi place si asa. Tot acest aluat l-am folosit si pentru pasca...minunata.

Acesta a fost cozonacul cu nuca de cocos si acum fratele lui mai mic (zic asa pentru ca a crescut mai putin).
Minunat, parol. Nu stiu de ce imi place asa de mult gustul de tarate...tipa taranul din mine oare? Nu stiu, dar ma repet, imi place.

Daca il veti incerca, sigur nu veti regreta. Asta daca va plac gusturile....naturale :)).


Si pasca...asta ca sa nu va mai tin in suspans. Branza de vaci cu fructoza si cateva stafide...bunaaaaa rau!
Si un close up :D

Cred ca pasca o voi repeta sub forma de placinta...mai ales ca am inceput sa-i conving pe ai mei sa consume produse mai sanatoase.
Bonne apetit!

sâmbătă, 23 aprilie 2011

PASTE FERICIT!/ HAPPY EASTER

Pentru ca nu cred ca voi reusi sa stau pana la 12 noaptea tinand cont ca n-am stat o clipa astazi, va scriu acest mesaj acum.
Va doresc tuturor un PASTE FERICIT! Sa fiti alaturi de cei dragi si sa primiti cu bucurie in suflet Lumina Sfanta. Hristos a Inviat!
Ne revedem cu bine in cateva zile, poate chiar maine. Cine stie?!?

miercuri, 20 aprilie 2011

Supa de legume/ Vegetable soup


Chiar daca nu reusesc sa tin tot postul, din cand in cand imi fac mancare doar din legume sau fructe, fara alte adaosuri (lapte, oua, carne, branza). Zilele acestea am pregatit o supa foarte gustoasa, imbinand vechiul cu noul, mai bine spus, conservele si congelatele :)).
Astfel, in oala mea (pe post de loc de popas) s-au intalnit mai multe prietene: fasolea verde, mazarea, fasolea alba boabe, telina si ceapa alba, porumbul si morcovul (nu puteau lipsi de la intalnire tocmai baietii, nu?). Le-am usurat intalnirea cu putin ulei de floarea soarelui iar pe post de flori au fost tarhonul si patrunjelul. Doua buchetele minunate care le-au fost de ajutor baietilor in cucerirea fetelor. Ce a rezultat din aceasta intalnire? O supa gustoasa si hranitoare, plina de vitamine si culoare. Dar sa lasam vorbaria si sa va prezint actorii principali.
Iaca:

Supa de legume

Ingrediente:

  1. 200 g fasole verde
  2. 200 g mazare
  3. o conserva fasole boabe alba
  4. o lingura cu telina cuburi
  5. doua cepe albe uscate
  6. 100 g boabe de porumb congelat (am preferat asa caci e simplu, fara zahar adaugat)
  7. un morcov mare
  8. 3 linguri cu ulei de floarea soarelui
  9. o lingurita cu amestec de legume uscate (sunt doar legume, fara sare, zahar sau alte chestii)
  10. o legatura patrunjel
  11. o legatura tarhon (se poate pune si tarhon uscat in lipsa celui verde)
  12. sare
  13. piper
  14. boia iute sau dulce
Intai am curatat morcovul si l-am taiat cubulete apoi am taiat fasolea verde in bucati mai mici. Apoi am incins uleiul intr-o oala, am pus ceapa, morcovul si telina si le-am calit cateva minute, doar cat sa se inmoaie. Apoi am adaugat restul legumelor (fara fasolea boabe), am umplut oala cu apa si am presarat legumele uscate. Am condimentat dupa gust cu sare si piper si am lasat sa fiarba la foc mediu. Cand legumele erau fierte am adaugat fasolea boabe, am verificat de gust si am mai fiert cam cinci-zece minute, cat sa se imprieteneasca gusturile. Am presarat tarhon si patrunjel tocat, am adaugat putina boia si am amestecat bine. Apoi am acoperit oala cu un capac si-am lasat-o sa se odihneasca zece minute, cat sa se hotarasca actorii mei care cu cine ramane prieten. Pana la urma au ramas cu totii prieteni si mi-au tinut companie cat am luat masa. Ce pot sa mai spun? Doar pofta buna!


Uitam: mie mi-a placut supa asa dulce cum a  fost dar ai mei au acrit-o cu putin suc de lamaie. Asta asa...ca o completare.

luni, 18 aprilie 2011

Seminte de canepa/ Canah hemp nuts


Atunci cand nu prea consum carne sau peste, presar peste salate sau sendvis seminte decorticate de canepa. Au gust de nuci si sunt foarte hranitoare, sunt usor de transportat  in pachetelul de servici (zic asta caci cunosc eu pe cineva care face mofturi la orice si nu ar cara nimic dupa el) si nu ar trebui sa lipseasca din alimentatia nimanui. Va ofer cateva informatii despre ele de aici: http://www.canah-shop.ro/produse-1-10-seminte-decorticate-de-canepa.html


 Conţinut nutritiv
Sămânţa de cânepă decorticată Naturala sau Certificata ecologic conţine 30% proteine, 41% grăsime şi 15% carbohidraţi.
Seminţele de cânepă sunt mult mai valoroase din punct de vedere al conţinutului nutritiv decât seminţele de soia. Decorticate, ele conţin 30% proteine, din care 65% este o proteină uşor de digerat, edestina, ceea ce face ca seminţele de cânepă să fie un aliment ideal pentru vegetarieni, înlocuind cu succes lipsa proteinelor de origine animală.
În seminţele de cânepă acizii graşi esenţiali omega 6 şi omega 3 sunt prezenţi în raportul ideal de 3:1 şi mentin cele mai fine vase de sânge curate, prevenind apariţia bolilor cardio-vasculare.

Valori nutritive*


* aceste valori pot varia datorită caracterului natural al materiei prime

Indicaţii terapeutice

  1. Oboseală, stres. Magneziul şi proteinele de calitate din seminţele de cânepă te ajută să te hrăneşti corect în perioadele de solicitare intensă şi să îţi păstrezi echilibrul în situaţii de stres.
  2. Sarcina, alăptare. Conţinutul nutritiv bogat recomandă seminţele de cânepă în dieta viitoarelor mămici şi a mămicilor care alăptează. Nivelul ridicat de omega 3 la mame a scăzut incidenţa de naşteri premature, a crescut greutatea copilului la naştere, lungimea la naştere şi circumferinţa capului, de asemenea a îmbunătăţit inteligenţa bebeluşilor de 18 luni.
  3. Hipertensiune. Prezenţa magneziului te ajută să “ţii în frâu” tensiunea, iar aportul de grăsimi sănătoase (acizii graşi omega 6 şi omega 3) în raportul ideal de 3:1 te eliberează de problema găsimilor nesănătoase pentru viaţa arterelor.
  4. Diabet. Pentru diabetici, indexul glucemic al seminţelor de cânepă decorticate este considerat mic datorită conţinutului scăzut de carbohidraţi. Seminţele sunt, de asemenea, pline de elemente nutritive care moderează nivelul de zahăr din sânge. De asemenea, 300 mg pe zi de acid gamma-linoleic alungă amorţeala şi înţepăturile picioarelor, simptome comune diabeticilor.
  5. Artrita reumatoidă. Acizii graşi omega 3 ajută la producerea seriilor prostaglandin 3 (PG3), substanţe antiinflamatoare care funcţionează asemenea hormonilor. Seminţele de cânepă oferă acizii graşi vitali în tratarea pe termen lung a afecţiunilor artritice.
  6. Menţinerea echilibrului hormonal. Cânepa e singura sămânţă comestibilă care conţine acid gamma-linolenic benefic în tratarea simptomelor premenstruale şi ale menopauzei. Datorită profilului acizilor graşi din cânepă, ea este sursa cea mai adecvată de AGL pentru consumul pe termen lung.

Conţinut recipient

300 gr seminte decorticate Naturale sau Certificate ecologic
Seminţe cu aspect ovoidal, de culoare alb-gălbuie cu irizaţii verzui.

Concluzie

Seminţele de cânepă sunt un beneficiu pentru sănătatea ta şi a familiei tale, o minune a naturii căreia merită să îi dai toată atenţia.

Pesto de leurda /Wild garlic pesto


Acum doua saptamani dar si saptamana trecuta am fcut pesto de leurda. Da, v-am promis ca va dau si reteta si nu am uitat. Dar intai, cateva informatii despre leurda.

Leurda, un remediu de primavara


Prin mirosul pe care il emana ne face sa ne gandim la banalul usturoi, insa leurda poate avea numeroase influente pozitive asupra sanatatii noastre. Fiind foarte raspandita in acest sezon ar fi pacat sa nu profitam de beneficiile pe care ni le ofera.
Usturoiul salbatic, asa cum mai este denumita leurda, isi face aparitia in luna aprilie in zonele de campie umeda, sub stufarisuri sau in zonele de padure, evidentiindu-se printr-un miros intepator, asemanator usturoiului. Frunzele se culeg in lunile aprilie-mai, inainte de inflorire, iar bulbii spre sfarsitul verii.

Proprietatile leurdei
Leurda ajuta la purificarea sangelui, dar si la vindecarea unor boli de piele. Aceasta da rezultate in tratarea pielii cu tendinte de ingrasare sau afectata de acnee si alte boli asemanatoare.
Pe de alta parte, leurda are un efect favorabil asupra aparatului digestiv, ajutand la depurarea acestuia. Folosita in mod curent, creste apetitul si imunitatea organismului, fiind eficienta si impotriva asteniei de primavara si in tratarea hipertensiunii arteriale.

Leurda este bogata in adenozina, o substanta cu rol important in reducerea colesterolului si impiedicarea formarii trombilor. Planta, folosita pe termen lung, reprezinta unul dintre cele mai eficiente remedii in tratarea bolilor cardiace, fiind administrata sub forma de tinctura, in cure de cate doua-trei luni, cu doua saptamani de pauza.
In cazul persoanelor care sufera de hipertensiune arteriala este recomandata consumarea a una sau doua frunze de leurda pe zi, prin mestecare efectiva.

Leurda este mult mai bine tolerata de sistemul digestiv decat usturoiul, insa in cazul persoanelor cu stomac sau colon foarte sensibil poate provoca stari de jena sau mici crampe.

Beneficii

Leurda este recunoscuta pentru numeroasele ei beneficii asupra sanatatii noastre, astfel: Fluidizeaza sangele. Ajuta la imbunatatirea memoriei. Trateaza eficient insomnia. Imbunatateste activitatea intestinala. Amelioreaza insuficienta respiratorie provocata de tuse. Stopeaza diareea acuta si cronica insotita de balonari si colici. Grabeste vindecarea ranilor. Este folosita in tratarea hipertensiunii arteriale. Accelereaza procesul de recuperare dupa un accident vascular. Previne si trateaza guturaiul. Inlatura efectele nocive ale nicotinei si ale fumatului. Este eficienta in tratarea reumatismului. Ajuta la combaterea eczemelor. Favorizeaza circulatia cerebrala.

Mod de folosire

Sub forma de condiment - frunzele proaspete de leurda se maruntesc si fie se presara pe paine, fie se adauga in supe, sosuri, salate sau mancaruri cu carne. Suc de leurda - frunzele plantei se maruntesc intr-un robot de bucatarie si apoi se amesteca intr-un borcan cu chefir sau lapte batut. Acest suc se poate adauga in diferite mancaruri sau se poate bea, cate unul-doua pahare pe zi, pe stomacul gol, in cure de minimum 20 de zile. Tinctura de leurda - frunzele sau bulbii tocati marunt se pun intr-o sticla peste care se toarna alcool de secara, sau orice alt alcool de 38-40° facut in casa si se lasa in jur de doua saptamani in soare sau in apropierea unei surse de caldura. Se ia cate o lingurita diluata in jumatate de pahar cu apa, de patru ori pe zi, in cure de cate o luna, cu o saptamana de pauza. Vin de leurda - o mana de frunze tocate marunt se pune sa dea in clocot intr-un litru de vin alb, se indulceste dupa gust cu miere si se bea putin cate putin in fiecare zi. Vinul de leurda este indicat pentru batranii cu secretii bronsice abundente si greutate in respiratie. S-au realizat studii conform carora anumite substante active din leurda neutralizeaza radicalii liberi din sange, responsabili de imbatranirea organismului.
Atentie!
Leurda nu este indicata mamelor care alapteaza deoarece aceasta poate da un gust neplacut laptelui.
Andreea Clucerescu
http://www.farmaciata.ro/nutritie/item/193-leurda-un-remediu-de-primavara 
 Foarte interesant, nu-i asa?

Reteta de pesto de leurda am luat-o pe de culinar.ro   http://www.culinar.ro/forum/continut/Retete-in-imagini/22099/PESTO-uri-diverse/ 
Pesto de leurda
Varianta 1 (reteta originala)
Avem nevoie de:
  • Leurda –3 manunchiuri bune ( cam de 3 ori cantitatea din poza)
  • 120 ml ulei masline
  • O leaca de sare-cam o lingurita
  • 50 de grame seminte de pin.
Se spala leurda ( asa spalata si umeda a avut toata cantitatea 400 de grame) apoi se taie grob  Senintele de pin se trag putin in tigaie sa se rumeneasca. Se pun toate ingredientele in robot

Imagine Atasata
si se macina ( eu am pus in blender si de aceea am impartit leurda in 3 , am pus tot uleiul la inceput , semintele de pin si o treime de leurda-restul l-am adaugat pe rand )

Acum cum cum facut eu:
  1. 500 g leurda
  2. 130 ml ulei de masline
  3. o lingurita cu sare marina
  4. 25 g seminte de floarea soarelui
  5. 25 g seminte de susan
Am pus la robot leurda scursa si jumatate din ulei pana a macinat-o suficient apoi am transferat-o in blender. Am adaugat sarea, uleiul ramas, semintele de susan si de floarea soarelui prajite fara ulei. Am blendarit totul, am pus in borcan la rece si...gata de papa.
Asta acum doua saptamani. Joi sau vineri trecute, am avut cam tot atata leurda, am pus aceeasi cantitate de ulei, sare, dar am pus cam doua linguri din seminte de susan, miez de nuca si seminte de dovleac crude. Am procedat la fel ca prima data ca sa nu mi se strice blenderul, am pus la borcan si...gata....din nou. De data aceasta a iesit un pic mai alb, cred ca din cauza nucilor sau a faptului ca au fost crude. Indiferent cum l-am preparat, a fost un adevarat succes la masa. Il folosesc pe post de pesto sau pe post de mujdei, adaugand putina apa. De obicei il mananc intins pe doua felii subtiri de branza de tara, eventual cu o felie de paine graham sau facuta de mine, cand apuc. O minunatie, asta e tot ce pot spune.


Multumesc autoarei retetei, ma ajuta sa-mi treaca foamea mai repede si imi da idei pentru multe alte lucruri...mancabile, bineinteles. :))

Mustar de casa/ Homemade mustard

De cand am cam renuntat sa consum unele lucruri, am renuntat si la mustar. De ce? Mi se pare ca are un gust cam prea chimic si nu ma incanta deloc acest lucru. Un singur mustar mi-a placut de pe piata, unul bio. Nu stiu cum ii zice la firma...si parca tipul era dijon...nu mai stiu exact. In fine...dar cum preturile sunt cam mari la chestiile bio, am zis ca n-o fi foc daca o sa incerc sa prepar si eu acasa mustarul. Sa vedem ce iese. Ca o sa stric cateva ingrediente, asta e....dar macar imi satisfac curiozitatea si poate...pofta. Asa ca am cumparat eu frumos seminte de mustar (cred ca mergea mai bine cu faina de mustar dar nu am gasit). Aveam in casa ulei de masline, miere si lamai. Asa ca i-am dat "bataie" si m-am apucat de preparatul mustarului care in medie...cred ca mi-a luat vreo 15 minute, cu tot cu macinatul semintelor. Reteta originala e luata de pe net, dar nu mai stiu de unde. Ca o completare, am adaugat de la mine putere mierea si sarea. Nu am facut dupa reteta originala asa ca nu stiu ce gust ar fi avut mustarul.
Iaca:


Mustar de casa

Ingrediente:
  1. 125 g seminte de mustar
  2. 250 ml apa
  3. 3 linguri cu ulei de masline
  4. 3 linguri cu suc de lamaie
  5. un sfert de lingurita cu sare
  6. doua linguri cu miere
 Semintele de mustar se macina cu o rasnita (eu am avut de cafea) pana devin ca o pudra (faina) si se pun intr-un bol. Se toarna apa calduta (eu cred ca am pus-o aproape fierbinte, nu mai tin minte exact...incercati si voi si vedeti ce iese), se adauga sarea, mierea, sucul de lamaie si uleiul de masline si se amesteca totul cu o lingura. Se acopera bolul cu o farfurie si se lasa pana se receste amestecul. Se toarna intr-un borcan de sticla sau intr-o sticla (eu am avut una de plastic maronie, deci nu il atinge lumina prea mult) si se introduce la rece.

In reteta originala zicea ca poate fi consumat in aceeasi zi, lasand cateva ore distanta intre preparare si consum. Eu l-am gustat dupa ce s-a racit, deci dupa circa o ora si era foarte bun. Mustarul meu a iesit un pic cam zgrunturos caci nu am macinat bine semintele, dar imi place foarte mult. E iuteeeee....si destul de gros, mai gros decat cel din comert. Si mult mai sanatos, as zice eu.
Uitam...din ingredientele de mai sus mi-a rezultat o sticla de 500 g de plastic....e cam bobalcata a mea...cred ca a intrat mai mult. Dar cum am luat deja din el de mai multe ori, nu pot sa verific cantitatea exacta.
Tot ce va pot spune este ca nu o sa mai cumpar mustar de acum inainte ci imi fac singurica, ca e mai bun asa. Oricum, pot sa va spun ca l-as manca cu orice...ma rog, nu chiar cu orice. Trebuie sa lasam dulcelui ce-i al dulcelui, nu?

Macrou cu salata de macris/Mackerel with watercress salad

As fi vrut ca aceasta postare sa apara acum cateva zile, dar cum stiti prea bine, timpul nu prea e prieten cu mine de la o vreme. Sau poate sunt eu cam rea si il cert degeaba.
Pentru sarbatoarea Floriilor pregatisem o reteta in avans dar poate fi preparata si dupa Paste, nici o problema. E foarte simplu de preparat, mai ales ca reteta de salata o stiti de data trecuta. Mi-a placut foarte mult asa ca am repetat-o de Florii.
Vorba multa, saracia omului. Parca asa se zice, nu?
Iaca reteta:

Macrou cu salata de macris

Ingrediente:
  1. patru trunchiuri de macrou congelat (asta am avut eu dar voi puteti pune ce peste aveti, proaspat sau congelat)
  2. doua legaturi macris (untisor, creson si cum s-o mai numi)
  3. o conserva fasole rosie
  4. o legatura ceapa verde
  5. doua linguri cu seminte de susan
  6. 50 ml ulei de masline
  7. sucul de la o lamaie (merge si otet de mere, balsamic sau de vin)
  8. un castravete verde mare
  9. doua rosii mari
  10. doi ardei capia
  11. o salata verde
  12. sare
  13. piper
  14. o lamaie sau o limeta

Reteta de salata nu o mai dau ca o stiti deja, dau doar link-ul
http://bucatar-de-weekend.blogspot.com/2011/04/salata-cu-macris-si-fasole.html
Trunchiurile de macrou se decongeleaza la temperatura camerei (nu in apa caci carnea absoarbe apa si va avea un gust execrabil), se sterg cu un servet si se cresteaza in asa fel incat sa rezulte un fileu mai mare. Cel mai sigur este sa se indeparteze cu un cutit oasele mici pe care se sprijina carnea si sa se lase sira spinarii (are logica ce spun eu aici?). Se unge cu putin ulei (stiu ca e un peste gras, dar pe gratar se lipeste daca nu este uns putin si oricum grasimea se scurge), se stropeste cu suc de lamaie, se presara cu sare, piper si coaja rasa de lamaie (e optional dar mie imi place gustul pe care il capata de la coaja rasa). Se aseaza pe gratarul incins si se frige la foc potrivit  pana ce carnea s-a albit si poate fi patrunsa cu o furculita. Se scoate pe platouri, se aseaza alaturi salata de macris si se serveste imediat, stropind totul cu putin suc de lamaie, eventual si cu putin ulei (la salata ma refer).

Salata cu macris si fasole rosie/Watercress salad with red beans



Piata abunda de verdeturi acum si mai ales legume, desi marea majoritate sunt aduse din alte tari. Oricat de patrioti am fi, tot atentam din cand in cand la o rosie sau un ardei adus din Turcia sau vreo portocala din Grecia. Foamea nu cunoaste frontiere si trebuie sa o impaci cumva. Mi-am zis ca ar fi pacat sa nu prepar macar la doua zile cate o salata cu ce gasesc de cumparat...sau am prin frigider. Astazi am avut urmatoarele ingrediente: macris, castravete verde, ridichi, fasole rosie la conserva, ceapa verde, seminte de susan crude, ardei capia si rosii.. Reteta? Urmeaza...dar mai intai trebuie sa lamuresc un aspect. De cand sunt eu constienta pe ce lume traiesc ( :)) ) stiu ca macrisul este rotund, precum frunza de nufar. Si sub aceasta denumire il stiu si cei care-l vand in piata. Cand am cautat pe net insa, macrisul este cunoscut ca....stevie, dragavei sau stevia creata. What? Deci...pana la urma, eu ce mananc?

Aici aveti cateva informatii , luate din doua surse:

macris in culturaPe nedrept neglijat in ultima perioada de consumatori si de cultivatori, macrisul ramane una din plantele legumicole valoroase atat prin calitatile sale culinare cat si pentru cele medicinale si pretentiile mici fata de clima si sol.

In Romania intalnim mai multe varietati, dintre care cele mai importante sunt Rumex acetossa (macrisul mare) care are valoare culinara si se cultiva, si Rumex acetosella (macrisul marunt sau macrisul iepurelui), Rumex crispus (dragavei, sau stevie creata), Rumex alpestris (macris ciobanesc) si Rumex scutatus utilizate indeosebi in medicina populara.

Intre macrisul cultivat si speciile spontane nu exista diferente mari in ceea ce priveste gustul sau continutul de nutrienti; frunzele macrisului contin fier, vitamine, si foarte mult acid oxalic, ceea ce ii confera un gust acru, astringent. Frunzele se prepara in acelasi mod ca si spanacul sau stevia, gustul caracteristic facandu-l potrivit pentru supe, borsuri, piureuri sau pentru a asorta in special preparatele de miel.

Un adevarat medicament pentru ficat

Radacina de macris are un gust dulce-acrisor si se foloseste in cure de detoxifiere si in tratamentul unor afectiuni ale ficatului. Preparatul se obtine prin macinarea radacinii si se consuma ca atare sau sub forma de decoct. Poate fi folosit si in tratamentul unor boli de piele si chiar al tumorilor maligne sau benigne. Trebuie precizat ca o cura dureaza in medie cateva luni.

Atentie! Datorita continutul ridicat de acid oxalic, macrisul este contraindicat persoanelor care sufera de reumatism sau de afectiuni renale.

Din punct de vedere botanic, este planta perena erbacee sexuat dioica, cu radacina pivotanta, fusiforma, frunzele de forma lanceolata, crestate la baza. Infloreste la sfarsitul lunii mai. Fructul este o nucula, in interior o singura saminta de culoare bruna inchis, cu forma triedica. Intr-un gram intra intre 900 - 1400 seminte. Facultatea germinativa (de 90%) se pastreaza foarte bine timp de 4 ani. Desi semintele incoltesc in doua zile, durata rasaririi este de 10 - 12 zile. (Gh. Valceanu, 1982)


http://www.gradinamea.ro/Macrisul_deopotriva_leguma_si_medicament_4850_550_1.html

 Si....

Macrisul - Iepurelui (Oxalis acetosella)
Imagine cu planta: Macrisul - Iepurelui (Oxalis acetosella)Descriere: Este denumit in limbajul popular si macris-de-padure, macrisul-caprei, macris-pasaresc, macris-trifoios, macrisul-cucului, pita-cucului, trifoiu-acru. Macrisul-iepurelui acopera solul pretutindeni in padurile noastre de foiase si conifere ca un covor de prunze de verde deschis, presarat cu flori albe, delicate. Privelistea sa este extem de placuta ochilor. Cind merg la cules de ciuperci, mi se intimpla uneroi sa ma aplec dupa o frunza si sa o maninc. Florile le adun in cantitati mici pentru un amestec de ceaiuri. Macrisul-ierpurelui nu se usuca, ci se itnrebuinteaza doar in stare proaspata. El inlatura pirozisul (arsurile la stomac) si tulburarile hepatice digestive usoare. Pentru aceste indispozitii, el se bea sub forma de ceai racit in prealabil, in portii de cite 2 cesti pe zi. Contra icterului, a nefritei, a eurptiilor cutanate si a viermilor, doza respectiva se bea calda. Medicina populara recomanda sucul proaspat stors pentru canerul incipient la stomac, tumorile si ulceratiile canceroase interne si externe. Sucul proaspat se obtine cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic. Se iau 3-5 picaturi o data pe ora, diluate in apa sau ceai de plante. Pe ulceratiile canceroase externe sucul proaspat stors se unge direct. In parkinsonism (boala lui Parkinson), sucul se prescrie in doza de 3-5 picaturi pe ora, luate intr-o infuzie de coada-soricelului, iar extern se foloseste pentru frictionarea sirei spinarii. Diluarea se dozarea trebuie respectate cu strictete atit la cancere de stomac, ulceratii si tumori, cit si la boala lui Parkinson.

http://tratamente.naturale.din.plante.alb.ro/Macrisul%20-%20Iepurelui%20%28Oxalis%20acetosella%29.html

Oricum ar fi sau ar fi denumit, eu stiu ca e bun la gust, asa ca il foilosesc la salate de cate ori am ocazia. Reteta? Iaca:

Salata cu macris si fasole rosie

Ingrediente: 
  1. un castravete verde mic (sau jumatate din unul mare)
  2. 3 ridichi rosii
  3. o rosie mai mare
  4. un ardei capia
  5. 3 fire ceapa verde
  6. jumatate de conserva fasole rosie
  7. o legatura de macris (untisor)
  8. o lingura cu ulei de masline
  9. jumatate de lamaie
  10. o lingura cu seminte de susan
  11. sare
  12. piper

Castravetele si ridichile se spala, se taie in jumatati apoi felii subtiri si se pun intr-un bol. Se adauga rosia taiata cuburi sau felii mici, ardeiul capia taiat felii subtiri si ceapa verde taiata rondele. Se adauga fasolea rosie clatita si scursa de apa, macrisul curatat de codite (intra cam greu in gura o furculita plina de codite) si semintele de susan.Se toarna uleiul de masline, suc de lamaie dupa gust, sare si piper tot dupa gust. Se amesteca totul, se lasa cinci minute ca sa se imbine gusturile si se serveste dupa placere. Adica cu paine, branza sau mai stiu eu ce va place voua. Eu am servit-o simpla si a fost buna rau. Parol!

P.S: am prins acum cinci minute din emisiunea lui Jamie Oliver de pe TVR2 si traducatorul a spus despre macrisul meu ca se numeste creson. Asa ca am dat o cautare pe net si iaca, apare si sub nunele de creson. M-am linistit intr-o privinta: cate bordeie, atatea obiceie. O sa-l numesc eu in continuare macris si restul lumii cum i-o placea. Ok?

duminică, 10 aprilie 2011

Salata de legume spiralate/Spiral Vegetable Salad


Saptamana trecuta o colega de serviciu si-a cumparat un aparat ce tranforma legumele in spirale luuuuungi, dar lungi de tot. E un aparat minune, folosit din cate stiu si de adeptii raw. Il folosesc pentru a transforma legumele in "spaghete" vegetale, pe care le amesteca apoi cu sos si legume tot raw, normal. Ne-am jucat putin cu el si am mai inventat o reteta.
Iaca:

Salata de legume spiralate

Ingrediente: 
  1. un dovlecel
  2. un morcov
  3. o ceapa rosie
  4. un mar
  5. 50 g miez de nuca
  6. o lingurita cu cimbru verde
  7. o legatura ceapa verde
  8. un ardei iute mic
  9. 50 ml ulei de masline
  10. 30 ml otet de vin
  11. sare
  12. piper
Legumele si marul se spala, se curata de coaja si foi si li se taie putin capetele ca sa  poate fi introduse in lacasurile speciale. Se spiraleaza pe rand si se pun intr-un bol, scurtandu-le putin caci sunt foarte lungi. Se adauga uleiul de masline, otetul de vin, sare si piper dupa gust, cimbrul si ardeiul iute tocat marunt. Se presara miezul de nuca crud sau prajit usor in cuptor apoi tocat mare, ceapa verde taiata rondele si se amesteca. Se serveste imediat sau dupa ce a stat la rece zece minute.


Foarte usor, nu-i asa? Si sanatos, daca este sa ne gandim ca totul este crud (asta daca nu prajiti nuca) deci vitaminele si mineralele sunt neatinse iar fibrele actioneaza in favoarea noastra.

Covrigi...ca la covrigarie/Pretzels ... as bretzels


Ei bine....nu credeam ca o s-o fac si p'asta, dar am facut-o. Ce inseamna sa tii la familie, nu? Acum vreo doua zile, cand sa ne intoarcem acasa de la o mica plimbare, nepotelul meu a inceput sa strige ca vrea covrigi. Cum era cam frig afara pentru el iar eu nu aveam timp de plimbat prin cartier ca sa-i gasesc lui covrigi, i-am spus candid ca-i fac eu. Cine m-o fi pus, nu stiu. Ideea e ca nu am mai scapat de el pana cand nu i-am facut. Bine, nu punem la socoteala faptul ca si-a bagat mainile in maia sau era sa rastoarne ligheanul cu faina, nici ca a cerut paine sa manance (pana erau gata covrigii) si mi-a presarat cu darnicie miezul prin faina. Trecem peste caci mi-e tare drag si nu ma lasa inima sa-l cert...prea tare. Asa deci...m-am apucat sa caut pe net retete caci caietele mele de scoala nu stiu unde sunt iar cartile nici atat. Aluatul de baza il stiam, dar nu mai stiam cantitatile exacte. Am zis ca macar de data aceasta sa lucrz si eu "a la carte", nu sa pun totul din ochi, ca de obicei. Si iata ca am gasit reteta de aici http://www.e-retete.ro/retete/covrigi-pretzel. Marturisesc ca nu ma asteptam sa iasa asa buni si chiar cu gustul celor de la covrigarie. Aspectul lasa un pic de dorit dar am o scuza: "Vreau coviiiig, vreau coviiig". Adica...ati inteles voi ideea. Am pus in practica indicatiile si iata ce a iesit: niste covrigi foarte buni, pufosi, elastici, carnosi...cum vreti voi sa le ziceti.

Reteta de baza suna cam asa:

Ingrediente:

  1. 210 ml apa calduta
  2. 60 gr unt topit (am pus ulei de floarea soarelui)
  3. 2 lingurite sare
  4. 1 lingura zahar (am pus doua pastilute de zaharina)
  5. 450 gr faina alba
  6. 7 gr drojdie uscata (am pus un cub de drojdie proaspata de 25 g)
  7. 2 linguri bicarbonat de sodiu (am pus doua lingurite ca n-am avut mai mult)
  8. 1 galbenus (n-am pus)
  9. 1 lingura ulei (n-am pus)
Pentru decorat: sare mare, mac, susan si mai puteti incerca parmezan , usturoi praf, rozmarin...(i-am lasat simpli)
Portii: 16 covrigi

Acum, cum am facut eu. Neavand masina de paine am pus in functiune manutele mele astea doua si am purces la facut aluatul. Am dizolvat drojdia cu apa, sarea si zaharina, am adaugat uleiul si am turnat totul in mijlocul fainii.Am amestecat putin cu faina cat sa se faca un aluat moale si am lasat sa dospeasca zece minute. Apoi am framantat totul, am acoperit aluatul cu un prosop si am lasat sa creasca cam 15 minute. In reteta originala se lasa sa dospeasca o ora dar piticul cerea covrigi asa ca a trebuit sa ma conformez si am scurtat foarte mult timpul. Asa...intre timp am pus apa cu sarea si bicarbonatul la fiert, am format covrigii dupa cum m-a taiat capul (se si vede de altfel) si i-am pus in apa clocotita. I-am lasat cam 1-2 minute in apa (se recomanda 30 de secunde pe fiecare parte da' na...trebuie sa-mi aduc si eu aportul cumva, nu?), i-am sos cu o spumiera si am batut putin spumiera de marginea oalei (adica am scurs covrigii pe scurt). I-am trantit (serios vorbesc) pe o tava tapetata cu hartie de copt si i-am introdus in cuptorul incins din vreme. Nu mai stiu exact cat am stat pana sa intorc tava...cred ca 10-15 minute (la mine cuptorul se incinge repede si tare, chiar si cu focul la minim). Dupa se au devenit aurii am verificat sa fie aurii-maronii pe dos (fund, ma scuzati) si gata. Eu am gustat unul asa cald, piticul vreo 2-3 , mama unul sau doi si sora-mea tot vreo 2. In total mi-au iesit cam...10 bucati, daca nu ma insel. Stiu ca ar fi trebuit sa iasa 16 bucati (dupa cum zice autoarea retetei originale), dar fiind prima data cand ii fac si doar cu imaginea covrigului gata facut in minte...eu zic ca au iesit chiar frumosi :D.
So...pentru cine are pofta de niste covrigi fara E-uri, calzi...si are chef de cocarit...iaca:


Nu-i asa ca e foarte apetisant? Sa nu uit...covrigul a fost moale si dupa 3 zile, una petrecuta in frigider. Cred ca daca l-as fi incalzit in cuptor sau in sandwich-maker ar fi fost ca in prima zi. A fost chiar ciudat sa observ asta, pentru ca cei cumparati de la covrigarie se faceau beton pana seara...cumparati undeva pe la mijlocul zilei.
Concluzia? Se refac!
Multumesc pentru reteta si...spor la impletit covrigi.

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Dip de avocado cu leurda/Avocado Dip with wild garlic


Ce poti sa faci cand ai prin frigider ingrediente sanatoase si pe care iti este mila sa le arunci? Le folosesti, logic. Ca nu ai idei...asta e alta problema. Dar iata ca astazi am avut ceva inspiratie. Aveam prin frigider un avocado care parea pierdut pentru patrie, cu coaja mucegaita..sau asa parea. Am zis totusi sa-i dau o sansa si l-am curatat. Ei bine, pulpa era neatinsa si avea o culoare asa frumoasaaa... Ca sa nu se strice l-am stropit rapid cu suc de lamaie. De dimineata preparasem un hummus rapid si m-am gandit sa folosesc putin din el pentru acest avocado. Asa ca am pasat pulpa de avocado, am adaugat putin hummus, boia de ardei iute, putin sumac si pesto de leurda. Da, am facut pesto de leurda!!! E minunat, dar sincera sa fiu, il folosesc mai mult pe post de mujdei :D. Revenind...am mai pus putina sare si piper, am amestecat si....gata dip-ul meu. Foarte, foarte bun. Iti vine sa mananci tot castronul, noroc ca era spre seara si nu ma incumet la asa ceva. A mancat chiar si mama din el, ea care nu prea se baga la "prostii" (asta ca sa folosesc un cuvant elegant si nu cuvantul de-l folosesc ei, adica familia mea :D). Dar mai usor cu vorbaria si sa lasam poza-si mai ales reteta-sa vorbeasca.

Dip de avocado cu leurda

Ingrediente:
  1. un avocado foarte copt 
  2. 3 linguri hummus gata preparat
  3. un varf de cutit cu boia de ardei iute (se poate inlocui cu boia dulce, dar nu se simte prea mult)
  4. un sfert de lingurita cu sumac (nu stiu cu ce s-ar putea inlocui...poate cu coaja rasa de lamaie sau suc de lamaie)
  5. o lingura rasa pesto de leurda (se poate inlocui cu usturoi verde pisat sau usturoi uscat pisat si cateva seminte de floarea soarelui prajite apoi macinate)
  6. sare
  7. piper
Asa cum spuneam mai sus, se amesteca toate si se serveste imediat (eu l-am mai introdus zece minute la rece).
In lipsa hummus-ului se poate pasa naut fiert cu pasta de susan sau cu seminte de susan prajite/crude, ulei de masline, sare, piper, usturoi si suc de lamaie.



Pofta buna!

Uitam: in curand voi posta si reteta pesto-ului de leurda.

vineri, 8 aprilie 2011

Program de educatie culinara "Secretele Bucatarasului"/Culinary training program "Chef Secrets"


Eram datoare cu postari dar timpul nu mi-a permis. Dar nu-i bai. Zilele astea o sa postez in forta ce-am mai gatit. Dar pana atunci, vreau sa va prezint ceva interesant. Prin natura muncii mele, intru foarte des in contact cu bucatari, restaurante, retete, idei, sfaturi pentru gatit. Asa a fost si acum, cand am primit o invitatie din partea restaurantului "Bucatarasul cel dibaci", restaurant ce a lansat un Program de educatie culinara "Secretele Bucatarasului", actiune gratuita la care au fost invitati jurnalisti si bloggeri interesati de domeniul gastronomic. Acest program va avea cinci seminare, unul dintre ele avand deja loc pe 30 martie cand, Bucatarasul cel dibaci ne-a invatat "Cum sa gatim sanatos". Sfaturile practice au fost numeroase (chiar daca nu am avut voie sa patrundem in bucataria restaurantului si deci nu am vazut cum se pun in practica) si comentariile participantilor de asemenea. Intrebarile nu au contenit sa curga si pe nesimtite s-a facut seara. Ne-am despartit cu greu de colegii de masa si de Bucataras dar ne gandeam deja la urmatorul seminar, de pe 13 aprilie, cand bucatarasul ne va dezvalui "Secretele prepararii cozonacului si a mielului de Paste" .
Stati pe aproape pentru noi informatii si cateva sfaturi de la Bucataras.

Iata ce am invatat la primul seminar:
  1. Foloseste un tocator de lemn sau cutit de ceramica pentru tocarea legumelor, astfel incat sa eviti oxidarea lor. Din acelasi motiv, este important sa nu le toci marunt (acolo unde se poate).
  2. Adauga sarea la sfarsitul prepararii mancarii si nu la inceput.
  3. Cand adaugi sarea in mancare, adauga si un "praf"de zahar, pentru a da savoare preparatului.
  4. Pentru a obtine maximul de suc dintr-o lamaie, se pune in apa calduta inainte de a fi stoarsa.
Acestea sunt doar o mica parte din sfaturile primite de la Bucataras si pentru multi au fost de un real folos, fiind incepatori intr-ale bucataritului.
De abia astept sa vad cu ce ne mai asteapta bucatarasul si ce secrete are el ca sa putem prepara mai bine cozonacul si mielul de Paste.